Copii invata din greseli?
Nu vezi pragul de jos pana nu te lovesti de cel de sus, sau asa spune o vorba din popor. Dar ca parinte ai putearea sa iti lasi copii sa se loveasca pentru a invata, sau tinzi sa ii protejezi cat mai mult de pericole si de lucrurile rele?
Oare copii tinuti prea “din scurt” ajung adulti mai dificili, mai problematici si mai speriati decat cei care invata de mici din propriile greseli?
Ideea mi-a venit de la poza asta si de la cartea cu acelasi nume: “50 de lucuri periculoase pe care copilul trebuie sa le incerce”.
Conform acestei carti, acei parinti care scot trusa de primul ajutor de fiecare data cand copilul lor se impiedica, trebuie ei insisi sa incerce urmatoarele lucruri:
- sa priveasca spre soare,
- sa isi lipeasca degetele cu super glue
- sa se joace cu focul (binenteles, supravegeati si in medii sigure – in aceasta idee, nu e cazul nici sa iti inveti copilul ce e focul chiar langa pompa de benzina).
Ideea care sta la baza acestei carti este ca experimentand, copii invata singuri sa se fereasca de probleme iar instinctul lor de auto-conservare este suficient de puternic incat sa ii protejeze de accidente prea periculoase.
Parintii au mai mereu falsa impresie ca cei mici sunt mereu in pericol: obiecte ascutite, mizerie, bacili, germeni, caini, pisici, curent, frig, masini, oameni rai, gropi, etc. Totusi, conform unor studii recente, este una dintre cele mai sigure perioade pentru cresterea unui copil.
Eu cunosc genul acela de parinte supra-protector: tuseste copilul – sa ii dau pastile, s-a lovit la mana – nu mai scrie, are o bubita – fugim la dermatolog, animalele – sa nu ia vreo boala, etc. Mai rau este sa ii si spui copilului: “nu mami, tu nu poti sa alergi prea mult, esti bolnavior”.
Cat de greu va e sa va lasati copilul putin mai liber numai pentru a putea invata singur? Aveti tendinta sa il cocolositi?