Interviu Dinoland: Artistul.ro (Andrei Manea)
E greu sa il definesti pe Andrei Manea aka Artistu in cateva cuvinte. Cel mai bine si cel mai complet se defineste singur in pagina Despre de pe blogul personal.
Despre experienta sa de tatic ne-a vorbit cat se poate de liber si de deschis in randurile de mai jos.
Totul a inceput cu acel SUNT INSARCINATA. Sigur ca norocul nostru, a facut ca “minunea” sa se intample rapid. Si multi dintre cei care ne cunosc ne-au spus ca nu doar noi l-am vrut pe bebe, ci si bebe ne-a vrut pe noi. A fost superba aceasta afirmatie care ne facea sa zambim des, stand imbratisati si gandindu-ne la ce va fi. In acea perioada am inceput si Jurnalul de Tatic. Sigur ca atunci doar cu vise, cu sperante si cu ganduri. Acum Jurnalul se vrea a fi o oglinda a cresterii “minunii” si a bucuriilor sau greutatilor pe care ni le face. Si totusi ce e rau si ce e bine in experienta cresterii unei “minuni” numita “bebelus”?
- Bine e faptul ca odata cu “MI S-A RUPT APA!” si aparitia acelui suflet, simti un fel de completare. Te simti complet, indiferent ca esti mamica sau tatic. Sigur ca din punctul ei de vedere, schimbarile fiind multiple, reactia e mult amplificata. Din punctul tau de vedere ca tatic, e interesant sa te adaptezi ritmului ei nou si ritmului impus de bebelus
- Si aici vine partea grea. Pentru ca oricat de mult v-ati potrivi si oricat de bine v-ati intelege, sigur apar momente tensionate, datorate perioadelor grele (colici, aparitia dintilor sau altele) peste care insa trebuie sa treceti fara ca el sa simta. Sau cum bine zice un vechi prieten de al nostru:
STRANGI DIN DINTI, PRIVIREA INAINTE SI ZAMBET LARG!
- Si din toata perioada asta, uite ca mai apar din nou “flori”. Adica perioade frumoase care iti vor umple sufletul de amintiri faine si zambete mai mult decat LAAARGI. Si care ar fi acelea? Pai primul pas, primul cuvant, prima ridicare in picioruse… si multe alte intamplari care sunt facute prima oara
- Alta chestie interesanta, dar in acelasi timp si foarte stresanta, ar fi “culegerea de sfaturi”. Pentru ca in calitatea voastra de parinti incepatori, va veti lovi de multe sfaturi venite din toate partile. Ei bine la aces capitol va trebui sa faceti in asa fel incat sa triati si sa hotarati singuri ce e bun si ce e rau pentru bebelusul vostru
- Pai si cum vom sti CE E BUN SAU CE E RAU? Prin experimentari. Uite de exemplu cand vine perioada colicilor, puteti lua sa ii dati lu’ bebe si BABY DRINK si SAB SIMPLEX si BABY WATER GRIPE. Sigur nu toate odata, dar puteti incerca si in functie de cum reactioneaza veti sti daca e OK sa continui cu acela sau sa le combini intr-un mod ideal
- Si uite ca am ajuns la partea cea mai interesanta a experientei cu bebe – CUNOSTEREA SEMNELOR “MINUNII”. Adica? Pai la fiecare schimbare pe care o introduci trebuie sa fi atent la cum reactioneaza, daca ii place, daca doarme bine sau daca zambeste. Daca semnele sunt pozitive, treaba e clara. Daca insa sunt negative, nu trebuie sa spunem NU direct, ci trebuie sa analizam si conditiile exterioare. Pentru ca problemele nu au niciodata o singura cauza, ci mereu cauze multiple. Asa ca ori schimbam locul, ori lumina, ori jucariile sau orice altceva are legatura cu starea lui din acel moment. Insa ce e important, e faptul ca trebuie sa incercam de cel putin 3-4 ori o mancarica sau un mod de a-l adormi sau un nou mod de joaca, pentru ca diversitatea ii creeaza lui atuurile unei dezvoltari complete si din punct de vedere fizic, dar si afectiv si psihic
- Deci asta cu cresterea copilului e o intreaga STIINTA? Eee, asta cam asa e. Dar mai ales e o responsabilitate MAAARE. Asa ca atunci cand va hotarati sa faceti pasul asta, incercati sa va ganditi ca LIBERTATEA vostra va deveni o AMINTIRE si sa va intrebati amandoi daca puteti face acest SACRIFICIU. Nu de alta, dar i-am vazut eu pe unii care se dadeau cu capul de pereti dupa viata lor de alta data si dupa linistea ei. Si uite asa au crescut copii aia “marcati” de niste parinti, care nu-i iubeau sau in unele cazuri de niste parinti despartiti. Iar cresterea cu un singur parinte lasa mereu semne in sufletul lor, care aproape ca nu pot fi sterse
Cam atat! Stiu ca am inceput relaxat si zambitor si am terminat incrancenat si pe un ton sever, insa exact asa se intampla si cu perioada cresterii copilului. Si responsabilitatea asta cred ca trebuie sa ne intre tuturor in cap, indiferent ca suntem sau ca planuim sa fim parinti!
Andrei
[...] This post was mentioned on Twitter by Simona Stanescu, DinoLand.ro. DinoLand.ro said: Parintii marturisesc: de data aceasta @artistu vorbeste despre viata de tatic. http://bit.ly/de54on [...]
Bai ce talent am si eu la scris cateodata!
[...] la final hai sa ma laud si cu GUEST POST-ul de care va spuneam la inceput la Dino Land. Sper sa va placa ce am scris eu pe [...]
[...] Vezi articolul original: Interviu Dinoland: Artistul.ro (Andrei Manea) [...]
Foarte bine zis. Chiar mi-a placut foarte mult.