Conform acestei carti, acei parinti care scot trusa de primul ajutor de fiecare data cand copilul lor se impiedica, trebuie ei insisi sa incerce urmatoarele lucruri:
- sa priveasca spre soare,
- sa isi lipeasca degetele cu super glue
- sa se joace cu focul (binenteles, supravegeati si in medii sigure – in aceasta idee, nu e cazul nici sa iti inveti copilul ce e focul chiar langa pompa de benzina).
Ideea care sta la baza acestei carti este ca experimentand, copii invata singuri sa se fereasca de probleme iar instinctul lor de auto-conservare este suficient de puternic incat sa ii protejeze de accidente prea periculoase.
Parintii au mai mereu falsa impresie ca cei mici sunt mereu in pericol: obiecte ascutite, mizerie, bacili, germeni, caini, pisici, curent, frig, masini, oameni rai, gropi, etc. Totusi, conform unor studii recente, este una dintre cele mai sigure perioade pentru cresterea unui copil.
Eu cunosc genul acela de parinte supra-protector: tuseste copilul – sa ii dau pastile, s-a lovit la mana – nu mai scrie, are o bubita – fugim la dermatolog, animalele – sa nu ia vreo boala, etc. Mai rau este sa ii si spui copilului: “nu mami, tu nu poti sa alergi prea mult, esti bolnavior”.

Cat de greu va e sa va lasati copilul putin mai liber numai pentru a putea invata singur? Aveti tendinta sa il cocolositi?