1. Spune-ne te rog cateva cuvinte despre tine si familia ta (stim deja dintr-un articol de pe blogul tau ca esti un om foarte fericit si recunoscator, mai ales datorita familiei). In online vorbesti putin despre ei. Ajuta-ne sa intram putin in universul vostru.

Intr-adevar, desi familia este cea mai mare realizare pana acum pentru mine, vorbesc rar despre ei, din simplul motiv ca online-ul reprezinta pentru mine in primul rand spatiu pentru business si promovare. Familia este offline si ne simtim foarte bine asa. Desi de obicei ajung tarziu acasa, rareori se intampla sa nu ne petrecem serile impreuna si cel putin 3 weekenduri pe luna le petrecem impreuna, aproape fara exceptie.

2.Ai un baietel. Iti mai doresti copii? Ai/aveti planuri in acest sens?

Da, Filip o sa implineasca in curand 6 ani, iar discutiile in familie despre un fratior sau o surioara sunt tot mai dese, insa nu s-a stabilit nimic concret in acest sens .

3.Ce ti-a placut cel mai mult la copilaria ta?

Ca mi-am petrecut toate vacantele, fara exceptie, la tara, la bunica. Nu cred ca poate avea un copil o copilarie implinita fara a petrece catva timp si la tara, mergand la scaldat, umbland descult, catarandu-se in copaci, sterpelind fructe de prin gradinile vecinilor samd.

4. Povesteste-ne unul dintre momentele ce te-au marcat ca tatic. O intamplare care te-a schimbat sau te-a uimit.

Poate cel mai marcant moment a fost cand Filip a fost internat la spital la varsta de 2 ani, cu pneumonie, si il vedeam cum sta cu perfuziile in manuta aceea mica. A fost o imagine dureroasa pentru mine.

5. Ce doresti sa nu ii lipseasca niciodata copilului tau?

Dragostea celor din jur, in primul rand a parintilor, dar nu numai.

6. Ti se pare ca sunt diferente majore intre “atunci” si “acum” (referindu-ne la copii, jocuri, mod de interactiune, mod de joaca)? Care sunt acestea?

Da, sunt diferente. A trebuit sa recunosc ca el este mai bun decat mine la Star Craft si la War Craft J, in ciuda faptului ca nici nu stie sa citeasca inca si ca nu prea intelege limba engleza. Unul din cele mai placute momente ale zilei este seara, cand inainte de a dormi, ii citim cate o poveste sau cate un capitol din vreo enciclopedie pentru copii. Desi sunt destul de ocupat, incerc sa rezerv un singur weekend pe luna pentru afaceri, in rest, in fiecare weekend ma deconectez de la online si plec undeva cu familia.

7. Care a fost pana acum cel mai dificil moment din cariera de tatic?

Primul a fost cel mentionat mai sus, cu spitalul si perfuziile, iar al doilea cand, in urma unor imprejurari, nu l-am putut vedea aproape doua luni. A fost foarte greu.

8. Care ar fi fost sfatul pe care ai fi vrut sa il primesti inainte sa se nasca fiul tau?

Sfatul pe care as fi vrut sa il primesc este cel pe care de fapt l-am si primit: ia lucrurile asa cum sunt, nu te speria, copiii stiu mai bine de ce au nevoie si cresc bine aproape orice ai face. Nu l-am fortat niciodata sa faca ceva impotriva vointei sale si nici nu ne-am speriat daca parea ca nu face tot ce ar trebui sa faca un copil de varsta lui. De exemplu, Filip nu a folosit niciodata suzeta, “mergatorul” sau olita, iar dupa ce a invatat sa mearga nu a folosit nici caruciorul. De la varsta de 3 ani facea cu noi trasee de 3-4 ore prin Fagaras, Postavaru, Bucegi si alti munti. Asta in ciuda faptului ca a inceput sa mearga un pic mai tarziu decat alti copii de aceeasi varsta.

9. In materie de jucarii preferati sa le cumparati dintr-un magazin anume sau sunt pur si simplu cumparaturi spontane? Preferati jucariile educative in detrimentul celor distractive?

In ultimul timp am eliminat aproape complet de pe lista de cumparaturi jucariile obisnuite, precum masinute, figurine etc, in schimb cumparam jocuri educative, atat pentru calculator, cat si fizic si foarte multe jocuri de tip boardgames, Nu te supara, frate, Piticot, Monopoly si incerc sa-l initiez chiar si in jocuri mai complexe, precum sah sau table, dar numai in masura in care este dispus si se simte atras.

10. Ofera un sfat pentru parinti sau pentru viitorii parinti.

Mai mult decat de orice nevoi materiale, copiii au nevoie de atentia parintilor. Si am si un sfat concret: puneti lacate si orare fixe pe televizor si calculator, petreceti timp cu copiii, jucati-va cu ei si cititi-le in fiecare seara.

Despre experienta sa de tatic ne-a vorbit cat se poate de liber si de deschis in randurile de mai jos.

Totul a inceput cu acel SUNT INSARCINATA. Sigur ca norocul nostru, a facut ca “minunea” sa se intample rapid. Si multi dintre cei care ne cunosc ne-au spus ca nu doar noi l-am vrut pe bebe, ci si bebe ne-a vrut pe noi. A fost superba aceasta afirmatie care ne facea sa zambim des, stand imbratisati si gandindu-ne la ce va fi. In acea perioada am inceput si Jurnalul de Tatic. Sigur ca atunci doar cu vise, cu sperante si cu ganduri. Acum Jurnalul se vrea a fi o oglinda a cresterii “minunii” si a bucuriilor sau greutatilor pe care ni le face. Si totusi ce e rau si ce e bine in experienta cresterii unei “minuni” numita “bebelus”?

• Bine e faptul ca odata cu “MI S-A RUPT APA!” si aparitia acelui suflet, simti un fel de completare. Te simti complet, indiferent ca esti mamica sau tatic. Sigur ca din punctul ei de vedere, schimbarile fiind multiple, reactia e mult amplificata. Din punctul tau de vedere ca tatic, e interesant sa te adaptezi ritmului ei nou si ritmului impus de bebelus
• Si aici vine partea grea. Pentru ca oricat de mult v-ati potrivi si oricat de bine v-ati intelege, sigur apar momente tensionate, datorate perioadelor grele (colici, aparitia dintilor sau altele) peste care insa trebuie sa treceti fara ca el sa simta. Sau cum bine zice un vechi prieten de al nostru:
  

  STRANGI DIN DINTI, PRIVIREA INAINTE SI ZAMBET LARG!

• Si din toata perioada asta, uite ca mai apar din nou “flori”. Adica perioade frumoase care iti vor umple sufletul de amintiri faine si zambete mai mult decat LAAARGI. Si care ar fi acelea? Pai primul pas, primul cuvant, prima ridicare in picioruse… si multe alte intamplari care sunt facute prima oara
• Alta chestie interesanta, dar in acelasi timp si foarte stresanta, ar fi “culegerea de sfaturi”. Pentru ca in calitatea voastra de parinti incepatori, va veti lovi de multe sfaturi venite din toate partile. Ei bine la aces capitol va trebui sa faceti in asa fel incat sa triati si sa hotarati singuri ce e bun si ce e rau pentru bebelusul vostru
• Pai si cum vom sti CE E BUN SAU CE E RAU? Prin experimentari. Uite de exemplu cand vine perioada colicilor, puteti lua sa ii dati lu’ bebe si BABY DRINK si SAB SIMPLEX si BABY WATER GRIPE. Sigur nu toate odata, dar puteti incerca si in functie de cum reactioneaza veti sti daca e OK sa continui cu acela sau sa le combini intr-un mod ideal
• Si uite ca am ajuns la partea cea mai interesanta a experientei cu bebe – CUNOSTEREA SEMNELOR “MINUNII”. Adica? Pai la fiecare schimbare pe care o introduci trebuie sa fi atent la cum reactioneaza, daca ii place, daca doarme bine sau daca zambeste. Daca semnele sunt pozitive, treaba e clara. Daca insa sunt negative, nu trebuie sa spunem NU direct, ci trebuie sa analizam si conditiile exterioare. Pentru ca problemele nu au niciodata o singura cauza, ci mereu cauze multiple. Asa ca ori schimbam locul, ori lumina, ori jucariile sau orice altceva are legatura cu starea lui din acel moment. Insa ce e important, e faptul ca trebuie sa incercam de cel putin 3-4 ori o mancarica sau un mod de a-l adormi sau un nou mod de joaca, pentru ca diversitatea ii creeaza lui atuurile unei dezvoltari complete si din punct de vedere fizic, dar si afectiv si psihic
• Deci asta cu cresterea copilului e o intreaga STIINTA? Eee, asta cam asa e. Dar mai ales e o responsabilitate MAAARE. Asa ca atunci cand va hotarati sa faceti pasul asta, incercati sa va ganditi ca LIBERTATEA vostra va deveni o AMINTIRE si sa va intrebati amandoi daca puteti face acest SACRIFICIU. Nu de alta, dar i-am vazut eu pe unii care se dadeau cu capul de pereti dupa viata lor de alta data si dupa linistea ei. Si uite asa au crescut copii aia “marcati” de niste parinti, care nu-i iubeau sau in unele cazuri de niste parinti despartiti. Iar cresterea cu un singur parinte lasa mereu semne in sufletul lor, care aproape ca nu pot fi sterse

Cam atat! Stiu ca am inceput relaxat si zambitor si am terminat incrancenat si pe un ton sever, insa exact asa se intampla si cu perioada cresterii copilului. Si responsabilitatea asta cred ca trebuie sa ne intre tuturor in cap, indiferent ca suntem sau ca planuim sa fim parinti!

Andrei